Problema aplicării corecte a pesticidelor este mereu în atenţia specialiştilor. Pentru aplicarea eficientă a pesticidelor este necesară o atenţie deosebită la factorii care influenţează performanţa tratamentului: selecţia produsului, respectarea instrucţiunilor de pe etichetă, calitatea maşinii de stropit şi calibrarea ei, momentul şi condiţiile din timpul efectuării tratamentului şi, nu în ultimul rând, un factor căruia i se acordă în general mai puţină atenţie, calitatea apei folosite pentru diluarea pesticidelor.
Apa din reţeaua potabilă, de foraj sau din alte surse are un conţinut de minerale şi un pH de cele mai multe ori incompatibile cu substanţele active din produsele fitosanitare. Din acest motiv, acestea pot fi degradate rapid prin precipitare şi hidroliză. O serie de cercetări efectuate la universităţi prestigioase din lume au studiat impactul calităţii apei asupra performanţei pesticidelor şi au evidenţiat o serie de concluzii demne de luat în serios. Aceste cercetări au demonstrat că mineralele dizolvate în apă, a căror concentraţie depinde de compoziţia straturilor de sol pe care le străbate apa, pot interacţiona cu substanţa activă sau cu aditivii din pesticid. Calitatea necorespunzătoare a apei poate influenţa performanţa pesticidului, prin reducerea solubilităţii şi scăderea capacităţii de a trata o anumită boală sau de a distruge anumite buruieni sau dăunători. Când vorbim despre calitatea apei ne referim la impurităţi, minerale dizolvate, turbiditate (particule în suspensie), duritate (cauzată de calciul, magneziul, sodiul şi fierul dizolvate în apă, care pot afecta unele erbicide, reducând performanţa lor) şi la alcalinitatea sau aciditatea apei. Un pH mai mic de 7 este considerat acid, 7 neutru şi peste 7 – alcalin. Scala pH-ului este logaritmică, respectiv un pH 5 este de 10 ori mai acid decât pH 6 (conţine de 10 ori mai mulţi ioni de hidrogen) şi de 100 de ori mai acid decât pH 7. PH-ul soluţiei poate limita abilitatea acesteia de a penetra cuticula frunzei şi de a ajunge la zona de acţiune, reducându-i astfel eficacitatea. Controlul corect al aplicărilor de pesticide în agricultură conduce la creşterea producţiilor la hectar prin distrugerea bolilor, buruienilor şi dăunătorilor, care altfel ar concura cu culturile pentru apă şi hrană. Un efect adiţional este protejarea sănătăţii consumatorilor de produse agricole şi a mediului şi ţinerea sub control a cheltuielilor per hectar.
Sursa: www.nhr.ro
